Adopţie imorală în familia prefectului de Vâlcea

Prefectul Petre Ungureanu continuă să şocheze.

În familia acestuia, în urmă cu câţiva ani, s-a născut un copil care a fost dat spre adopţie. Tocmai în 2004, anul în care Ungureanu îşi făcea intrarea triumfală în Parlamentul României, fiica sa vitregă, Teodora, şi-a dat copilul spre adopţie unor cetăţeni italieni. În anul 2004, adopţiile internaţionale erau interzise în România. Primul-ministru de atunci, Adrian Năstase, le interzisese încă din 2002.

Fetiţa, adoptată prin memorandum

Teodora Ungureanu este fiica din prima căsătorie a Ancăi Ungureanu, actuala soţie a prefectului de Vâlcea. În data de 9 mai 2001, în Râmnicu Vâlcea, Teodora năştea o fetiţă, Andreea Ungureanu. Însă Teodora şi-a abandonat copilul în maternitate. Pentru acesta s-a dispus în regim de urgenţă plasamentul la Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Vâlcea (DJPDC) – Serviciul pentru protecţia în regim de urgenţă, prin Dispoziţia nr. 122/16.05. 2001. Potrivit raportului referitor la ancheta psihosocială a copilului, întocmit de experţii DJPDC Vâlcea, Teodora Ungureanu locuia la acea dată în Râmnicu Vâlcea, strada Gr. Procopiu, nr. 32, judeţul Vâlcea, într-un apartament al Ancăi şi al lui Petre Ungureanu, compus din două camere, bine mobilate şi întreţinute.

În acelaşi raport, semnat de Doina Ionescu şi Silvia Băltăţan, apare o concluzie inexplicabilă: ,,Ungureanu Teodora, nefiind sprijinită de mama sa (aceasta fiind în evidenţele Laboratorului de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Judeţean Vâlcea) şi nedispunând de condiţiile materiale necesare creşterii şi îngrijirii copilului său, a consimţit ca acesta să fie adoptat, cu toate efectele unei filiaţiuni fireşti”. Adică familia care avea o bunăstare fără echivoc şi o poziţie socială bună, cu un cabinet de avocatură de succes, nu îşi putea permite să crească un copil?! Mai cu seamă că era primul!

Prin declaraţia autentificată nr. 327 din 20 iunie 2001, mama a consimţit la adopţia fiicei sale, Andreea. Pentru că din diferite motive adopţia nu s-a realizat în termenul legal (până în 2002, când s-au interzis adopţiile internaţionale), fetiţa a fost adoptată, printr-un memorandum, adică un act impus de situaţiile excepţionale ale copiilor. Astfel, la poziţia 173 din memorandumul semnat atunci de premierul Adrian Năstase, copilul Andreea Ungureanu a fost solicitat în adopţie de Francesco La Tegola şi Francesca Romana De Bartolo, din Italia. Prin Sentinţa civilă numărul 18, din 13 ianuarie 2004, Tribunalul Vâlcea încuviinţează adopţia minorei către familia italiană, dispunând efectuarea menţiunilor pe certificatul de naştere în Registrul de stare civilă, cum că fetiţa va purta numele La Tegola.

Ungureanu a ştiut şi a tăcut?

În anul în care a fost făcută adopţia, legislaţia prevedea ca membrii familiei care dă copilul spre adopţie să afle despre aceasta doar dacă vor părinţii (sau părintele, în cazul de faţă). Conform Ordonanţei 25/1997, nu exista obligativitatea anunţării rudelor de la gradul unu până la gradul patru, cu privire la adopţie. Ba mai mult, în cazul în care părinţii copilului doreau, se putea păstra confidenţialitatea asupra acestui act. Tot conform legislaţiei de atunci, dacă un copil era abandonat în maternitate şi nicio rudă până la gradul patru nu se interesa de copil timp de şase luni, atunci copilul era declarat abandonat. Ceea ce i s-a întâmplat şi Andreei Ungureanu care a fost lăsată în maternitate, iar de acolo luată în Leagănul de copii.

Se pune întrebarea: a ştiut sau nu Petre Ungureanu de existenţa acelui copil?

 Teoretic, actualul prefect putea să nu afle nici până în ziua de astăzi. Practic, este greu de crezut că unui om ,,uns cu toate alifiile” şi plin de relaţii ca el i se putea ascunde un asemenea episod petrecut în familia sa. Or, atunci care este calitatea morală a lui Petre Ungureanu? Şi câtă doză de ipocrizie poate exista într-un om care declara în urmă cu aproximativ o lună următoarele: „Şi ca părinte a patru copii, dar şi ca avocat, pot spune că orice cămin pentru copii instituţionalizaţi nu se compară cu o familie. Luaţi zece copii, de aceeaşi vârstă, nouă crescuţi în familie, unul crescut în leagăn: se va vedea pe chipul acestuia singurătatea, are altă privire. În fine, am intermediat patru cazuri de adopţii internaţionale în cariera mea de avocat, pentru familii din Australia, Canada, Austria şi Statele Unite. Pot spune că micuţii au primit o nouă şansă. Un copil instituţionalizat va rămâne pe veci cu traumele de stat în cămin.”?!

Bogaţi şi atât!

Cum şi-a putut lăsa nepoata într-un Leagăn de copii? Chiar fără nicio legătură de sânge, era totuşi parte a familiei sale. Nu avea avocatul Ungureanu posibilitatea să-şi crească nepoata? Nu avea Anca Ungureanu, acum avocat, posibilitatea să îşi ajute fata? Dacă studiem declaraţia de avere a deputatului Petre Ungureanu, constatăm că nu era un om sărac, din contră. Apartamentul din raportul de adopţie este doar una din proprietăţile familiei Ungureanu, şi este jumătate al soţului – Petre şi cealaltă jumătate a soţiei sale, Anca.

Încă patru locuinţe, alte depozite bancare şi o situaţie de invidiat din punct de vedere financiar nu au fost destule pentru a creşte un copil în sânul familiei din care provine. Nu s-a găsit nici măcar o rudă apropiată să adopte fata, motiv pentru care a fost dată spre adopţie unei familii de italieni?

Raportul psihosocial cu privire la copil, realizat şi semnat de Doina Ionescu, Rozica Rădescu şi Roxana Stoian, certifică aceasta:  „Menţionăm că nici o rudă, altă persoană şi nici asistent maternal profesionist nu doreşte să o adopte pe Andreea. Menţionăm că Roxana Stoian, întrebată despre această problemă, a negat faptul că în 2004 au mai fost adoptaţi copii din Vâlcea, pe adopţii internaţionale. Doar pusă în faţa documentelor şi-a «amintit» şi acest episod”.

Sursa: indiscret.ro